Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis dr zbor, întrezărit,
Prăbușire de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,
Neștiința, le-a oprit.
Alte zboruri, triste clipe,
Au urmat, același rit !
Vis, de ieri, al omenirii,
Doar un Vuia, șoim român,
A fost leagăn, împlinirii:
Zbor uman, pe cer, stăpân !