Poezii de Constantin Obadă despre Rău, pagina 2

Oameni și lupi!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

De unii oameni, trebuie să te ferești mai rău ca de lupi.
Mai rău ca de lupi, trebuie să te ferești de oameni.

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Părinți!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Părinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vândă pe arginți,
Aceste mici odoruri.

Prea bat orașe, fără rost,
Prea nu știu ce e munca,
Le-ar trebui un soi de post,
Că prea la bun s-aruncă.

O..., sigur, am și...

1972-10

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Eu plâng! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum mor semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.

Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Că nu-i durere la români,
Ca pierderea de nume.

12 ian 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Cine știe? (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cine știe rostul dinainte de a fi?
Poate abia acum devenim „a fi”?
Cine știe de n-o fi viața „o moarte”?
Și moartea o viață de care ne temem,
Findcă nu-i cunoaștem elixirul ei cel veșnic,
Cine știe dacă la izgonirea din „roi” înainte sau...

24 apr 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Eu plâng! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.

Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.

17 iun 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Dragă mi-i țara! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Dragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu vise-ndrăznețe,
Sfinții ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților sfântă,
Ce-n zarea lumii din doină cuvântă,
Dragi îmi sunt...

1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Eu plâng! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.

Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.

17 iun 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Eu plâng! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.

Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
Ca pierderea de nume.

12 ian 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Te simt Partid în toate!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când tulbură-i gândirea, tu vii lumină clară,
Când scapăr de iubire, tu arzi în mine pară,
Când gândurile bune, cu sârg mi se-ncunună,
Te simt în mine mare, cum râul meu adună.
Când valuri bat furtună, tu curgi numai speranță,
Când...

19 iun 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Eu plâng! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.

Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.

17 iun 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Cine știe? (VI)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cine știe drumul lung către a fi?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine-mi leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează viața că nu-i moarte?
Cine știe poate findcă nu cunoaștem,
Ar fi mult mai...

25 apr 1969

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Redă-mă iar! (VII)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.

Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....

10 ian 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Adio! (V)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Nefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.

El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...

13 aug 1971

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Nu-i greu!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Nu-i greu iubirea s-o-nțelegi,
Când dulcea ei privire,
C-o simplă, sfântă-nvălurire,
Te leagă ani întregi.

Nu-i greu să suferi îndelung,
Pioasa ei chemare,
Ci cați să spinteci larga mare,
Rechini dacă te-ajung,

Nu-i grea...

17 aug 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Dorul! (II)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...

09 sep 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Nu-i veni?

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Nu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu odată.

O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu așa socot,
Un sărut de creangă.

Crângul sună-n frunză rar,
Cum îi obiceiul,...

05 aug 1971

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Unică visare!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Între doi poli de lumânare,
Ne stingem, unică visare,
Ce-i pentru soare-o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți, nici geniu?
Ce-i pentru stele-o licărire,
Când licărul e nemurire?...

1970-06

Poezie de Constantin Obadă despre rău

Dorul! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...

09 sep 1970

Poezie de Constantin Obadă despre rău