Eu plâng! (I)
Poezie de Constantin Obadă despre Tristețe, Români, Nume, Rău, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Eu plâng! (I)
Eu plâng argintul unui râu,Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 17 iun 1969
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, români, nume, rău, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=