Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vândă pe arginți,
Aceste mici odoruri.
Prea bat orașe, fără rost,
Prea nu știu ce e munca,
Le-ar trebui un soi de post,
Că prea la bun s-aruncă.
O..., sigur, am și eu copii,
De-aceia-ncerc să dau povață,
Să nu-i vedem pe la Miliții,
Ci-n școli și-uzine să învețe.
Părinți neiubitori vom fi,
Uitând că-n tinere vlăstare,
Cresc fiare, ce-ar putea strivi,
Chiar părinteștile altare.
Dar ce-i mai rău, e mai târziu,
Când noi, n-om fi în viață,
Ne-or blestema și în sicriu,
Că nu le-am dat povață.