Poate abia acum devenim „a fi”?
Cine știe de n-o fi viața „o moarte”?
Și moartea o viață de care ne temem,
Findcă nu-i cunoaștem elixirul ei cel veșnic,
Cine știe dacă la izgonirea din „roi” înainte sau după,
Un demon gelos pe Natura-Dumnezeie,
Că i-a creat omului femeia, stând la răscrucea drumurilor,
Nu a schimbat tăblițele,
Moarte și Viață,
În
Viață și Moarte,
Și
Rău și Bine
În
Bine și Rău?
Și mai ales,
Adevăr și Minciună,
În,
Minciună și Adevăr?
Cine știe?