Stau dor... (II)

Stau dor... (II)

Stau dor în prag de vis, vibrând iubirea-n pară,
Cum arămește-n seri, pădurea solitară.
Poiene foșnitoare, din umbre beau lumini,
De te pătrunde-un farmec, ce face să te-nchini.
Minune de icoane în roiuri se ivesc,
Spoind apusul zilei cu supraomenesc.
O..., fanatism al lumii, oricât te-ai strădui,
Nu poți tu vieții ca-n soare rândui.
Apoi încet etenul se stinge el profund,
Când stele mici și mari, clipesc cu chip rotund!