Tu..., vii lumină clară,
Când scpără, iubirea,
Tu..., arzi cu mine-n pară,
Când..., gândurile bune,
Cu sârg, mi se-ncunună,
Te simt în mine, mare,
Cum râul meu adună.
Când..., valuri, bat furtună,
Tu..., curgi, numai speranță,
Când..., deznădejdea vine,
Tu..., sufli cutezanță.
Când..., par, învins de viață,
Tu..., picuri biruința,
De trec, coșmaruri triste,
Și-nving, nesocotința.
Când..., dușmanii îmi neagă,
Ades democrația,
Când..., gata-s , pentru-o clipă,
Să-mi pierd, diplomația.
Când..., nu găsesc drept cale,
Decât, arma rapace,
Tu..., cumpăn-a gândirii,
Deschizi, un drum de pace.
Când..., mă cuprinde dorul,
De cântecele mele,
Când..., râd, copiii vieții,
Și zburdă, prin vâlcele.
Când..., țara, liniștită,
Evocă, lupte grele,
În temple de cultură,
Ori, prin păduri, de schele.
Te simt..., Partid, în toate,
Și îndemnat, de ele,
Eu..., sui, Carpații noștri,
Și mă afund..., în stele.