Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai, în port și-n orice fac.
Eu cred că nu-i decât orgoliu,
Teribil salt, fără prăjină,
Dorința fără portofoliu,
Sperând iubirea-n van să vină.