Eu știu!

Eu știu!

Eu știu spre bine, c-am să mor,
Iar martor mi-e norocul,
Că-n traiul lumii trecător,
Sublim e numai jocul!

Din el ades ce-i readmir,
E sloboda-i uitare,
Cu tot naivu-i elexir,
O brumă-n prag de soare!

O biată iarbă de rămân,
M-or tăvăli cu toții,
Și-or zice că am fost păgân,
În viața mea nepoții!

Or de rămân un falnic pom,
Prin sihla-ngândurată,
Eternul tăietor din om,
M-ar mai ucide-odată!

Mulți m-or frământa încet pe rând,
Pe rug ori în vreo roată,
Și-n cânt de slavă fluierând,
Mi-or vântura cenușa toată!

Dar dac-acolo nu e chin,
Rămâie dar cum este,
Când oi pleca poate închin,
Luminii o poveste!