Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum.
Aceiași cramă, mă recheamă,
Același must, fierbe mereu,
Destin în mine simt o teamă,
Că-n toamna vieții sunt și eu.