Slobode și jucăușe,
Toamna parcă vrea să lase,
Nostalgii de pomi la ușe!
Rebegite în cohorte,
Răstignite-n pragul porții,
Parcă-s file vechi de carte,
Strălucind visării morții!
Zâna poamelor culese,
Tot mai neagră în conture,
Râde-n fețe de mirese,
Țipă-n prunci cu ochi de mure!
Toamnă n-ai putea odată,
Să rămâi verde pădure?
O iubire suspendată,
De dureri, de fire sure?
Nu poți, buna mea crăiasă,
Brazii te mai țin în fală,
Pân-te soarbe neaua deasă,
Primăverii ce escală!