Un joc!
Poezie de Constantin Obadă despre Logică, Credință, Jocuri, Moarte, Haos, Eternitate, Vechi, Noroc, Nimic, Pământ
votează acum
adaugă un comentariu
Un joc!
Plâng doruri vii pe cele moarte,Iar morții se prefac pământ,
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc din urmă un mormânt.
Nimic nu-i logic, ca lumina,
Ce arde moartea-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar scântei.
Și e destul, doar o scânteie,
S-aprindă-n haos, un altar,
Ca veșnicia să-și reieie,
Contur de sine solitar.
Și iar, eternul vechi sistem,
Animă viața prin plante,
Și ne uimim că resuntem,
Ființe noi, prin alte plante.
Un joc e-n toate și un joc,
Rămâne-n veșnicie,
Căci tot ce-nvârte, e noroc,
Sublima ei manie.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1972
Data scrierii: 15 sep 1972
Poezie de Constantin Obadă despre logică, credință, jocuri, moarte, haos, eternitate, vechi, noroc, nimic, pământ.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
