Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi lasă,
Cântări uitate-n umbră de sorocuri.
O umbră trec în umbra care toarce,
O pânză neagră care leagă maluri,
Dar chiar când scriu văd nevăzute Parce,
Cum taie firul și dispar în valuri.