Când dorul! (IV)
Poezie de Constantin Obadă despre Simplitate, Dor, Monotonie, Fericire, Iubire, Vechi, Cer, Lume, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Când dorul! (IV)
Când dor abia vândut visăriiVisam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul fericit,
Din toate cazurile firii,
În toate frunzele ghicit,
Vibrau în mine-aceleași cânturi,
Să îmboldească noi avânturi.
Când dorul gând s-a dat gândirii,
Am devenit în toate om,
Și toate valurile mării,
Și toate frunzele din pom,
Au prins să cânte unison.
Un cântec vechi și monoton.
Când dorul gând e-nțelepciune,
Eu trec în om, un cânt neom,
O mare de amărăciune,
O panoplie sunt în pom.
Vibrarea anilor din cânturi,
Cer o vibrare de pământuri.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 1969-05
Poezie de Constantin Obadă despre simplitate, dor, monotonie, fericire, iubire, vechi, cer, lume, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
