Când dorul! (IV)

Când dorul! (IV)

Când dor abia vândut visării
Visam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.

Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul fericit,
Din toate cazurile firii,
În toate frunzele ghicit,
Vibrau în mine-aceleași cânturi,
Să îmboldească noi avânturi.

Când dorul gând s-a dat gândirii,
Am devenit în toate om,
Și toate valurile mării,
Și toate frunzele din pom,
Au prins să cânte unison.
Un cântec vechi și monoton.

Când dorul gând e-nțelepciune,
Eu trec în om, un cânt neom,
O mare de amărăciune,
O panoplie sunt în pom.
Vibrarea anilor din cânturi,
Cer o vibrare de pământuri.