Gândurile, dau lăstare,
Dăscălind, vechi paraclise,
Strălucesc icoane-n soare.
Din vâlceaua unor vise,
Adevăruri..., rebronzate,
Primenesc, mereu deschise,
Doruri vii, de libertate.
Din vâlceaua unor vise,
Când, minciunile istețe,
De când, tot au fost dezise,
Sar și ele..., cu suplețe.
Din vâlceaua unor vise,
Lumea, iscă penetrații,
Care, leagă-n largi abise,
Drumuri, veacului, în spații.