Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene ?
Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele domină,
Ca și munții, o câmpie,
Rușinos, că-i el de vină,
Timpul, tremură-n pustie.
Unde-s mințile-ndrăznețe,
Luminând să le ridice,
Oamenii ca să-i învețe,
Cam o sută mii se zice ?
Toți acum, foșnesc nisipuri,
Când simunuri dănțuiesc,
În palate, stranii chipuri,
Triste-n piatră strălucesc !
Faraonii, în mormânturi,
Dorm, tăcuți, dar, nu uitați !
Azi, Felahii, pe pământuri,
Lor, își sunt ei, împărați.