Să smulgem din țâțâni, milenii strânse-n haturi,
Noi toți cu arme vechi, zorind în bătălie,
Am îngropat tristeți, ce sfâșiau o glie.
Când tineri, noi titani, broșam la stăviare,
Să ducem energii, legând zare de zare,
Noi toți, am tremurat de ger, și de-ntuneric,
Iar astăzi, preaslăvim un vis, crezut himeric.
Când tineri, noi titani, acum, bătrâni pe străzi,
Modești, privim la lumea cea falnică-n parăzi,
O jale ne cuprinde, căci noi, cei mai răniți,
Când trec coloane-n gală, din căi, suntem goniți.