Dar..., unii mari esteți, amărăciunii,
Mai toarnă încă, la smintita moară,
Să macine..., din patima minciunii.
Eterne racili, viclenesc în viață,
Câtor răi..., nu dăm și azi favoruri,
Pe când, acei ce-s buni, și nou ne-nvață,
Abia de-i pomenim..., drept vagi ecouri !