O vreme de ploaie!

O vreme de ploaie!

O vreme de ploaie, în nopți fără stele,
E-o mare-n furtună, ce-i pasă să spele,
Rugina naturii, și-n luciu să-i ție,
Sămânța-nvoirii..., eternă și vie,

Vibrarea și-o sună, din ramuri ce mișcă,
Din doruri ce leagă, și spinii când pișcă,
Căci setea-nnoirii de-i strânsă în maluri,
Se-nalță-n puhoaie și spumegă-n valuri!

Și astfel, iar, Pacea din iureș înnoată,
Prin cerul senin, ca ochii de fată,
Iar blondele-i plete, îmi par o-mpletire,
Ce leagă a lumii..., eternă iubire!