La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia.
Pământul, chipeș ca un Vodă,
Sclipește-n zale de mătasă,
Când sună, cântece la modă,
Ori doine, noaptea când se lasă.
Pământul, dulce legănare,
Visează spații cu narcise,
Chiar de mai lunecă în mare,
Renaște veșnic, paradise.