Adormit subtil de gânduri,
văd o lume neștiută,
pe când sufletul,
afară,
pe-o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sorb imensități,
tăcerii.
Miezul nopții cerne stele,
peste suferinți rebele,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCâte trrec în lume vicii,
Nu-s în fond decât delicii!
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm.
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar păcatul, cum se știe,
Crește ca o geometrie.
E...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeO biată iarbă dac-aș fi,
M-aș tăvăli cu toții,
Și cât de mult m-or umili,
Cu visul meu nepoții.
Ori dac-aș fi un falnic pom,
Ivit de mine-n lume?
În sihla-ngândurată,
Voi, tăietori cu chip de om,
M-ați mai ucide-odată,
Câți nu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge cornul lunii din gânduri fulgerate,
Ne mor iubirii vise, și patime curate,
Acuma urci pe cioburi de vis o veșnicie,
Ca să inspiri speranța cântării ce-o să vie,
Eu strălucesc altare, ce-ntineresc dorinții,
Chiar dacă lumea...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu nu știu pendularea lumii,
Nici seatea oarbă de abise,
Ci doar cutremurarea humii,
Când strânge-n dor eterne vise!
Eu nu știu fala cum să-nchin,
Rotundă-n perla suferinții,
Căci în puterea-mi stă venin,
Abia-ncolțește floarea...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVisul meu în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Zilnic retrudim din greu.
Ca și valurile mării,
Norii lumii curgem ploaie,
Iar din piscul înălțării,
Alți luceferi vis ne-ogoaie.
Drumul țării-n...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFetițe dulci cu ochelari,
Roiesc în jurul lor mistere,
Ca slove-adânci de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când ai norocul să surprinzi,
Iubirea în ființe e curată,
Cum în pădurea de oglinzi,
Mătasea sânilor curată.
Uimit...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVă pare poate, că-s nebun,
Când cerc o vorbă nouă,
Că vi se pare tot ce spun,
Că v-ar veni și vouă.
De n-or fi ouă cu pricini,
Columbi smungind din ere,
Am fi rămas fără lumini,
În neagra lume a tăcerii.
De-aceia domnilor vă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin cerul plin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază de noroc ridică,
O lume veche-n timpuri noi.
Din cerul vieții care leagă,
Speranțe sorților acum,
O rază nouă acum voinică,
Să urc la cer al vieții drum.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe am băut Cotnarii toți,
Eu, mi-am făcut o socoteală,
Se-mbată-o lume de netoți,
Iar mie, partea de bârfeală.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând mă jucam cu bunicii,
aveam nu știu cum credința,
că ei sunt înalți cât munții,
lungi cât mările și oceanele,
și că în ochii și sufletul lor,
sălășluiesc, toată bunătatea și iubirea,
pământului și a lumii!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn van suspin, căci ea nu curmă,
Sublima patimii mișcare,
Ci modelând lumea din urmă,
Cu alte chipuri râde-n soare.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeToată slba grea de vicii,
Nu-s în fond decât delicii,
Ocrotite-n raza fricii,
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm,
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar natura, cum se știe,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmul în secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să cadă formele iubirii,
Sărmanul cânt, ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comoara altor ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite
