Veniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.
Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeUnde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la buruian,
Radios, solemn, albastru,
Vede-n toți un nou Luchian.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVeniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin Cotnar, cu pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeTimpul-n trepte parcă urcă,
Valea lumii mai adâncă,
Când îl văd suind pe maluri,
Când îl văd venind din valuri.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind viața-mi la mare,
Timpul pare-o veche scară,
Vechi prezent și nou sub soare.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAșa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePatimi grele, doruri, vise,
Gânduri crude, neprecise,
Valuri minții, grăiri line,
Vise vii și vise stinse,
Toate trag nădejdi de-abise,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb nectarul tinereții,
Să mă cunun cu taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețe și aliură,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCine știe taina lumii,
Setea oarbă de abise,
Tremurând în carnea humii,
Licăririle din vise.
Cine-n patimi de abise,
Cată altă omenire?
Lasă-n cuiburi pui de vise,
Și se pierde-n strălucire!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu sunt un om dintr-o sinteză,
Suit în vârf de piramide,
Cu timpul lumii metereză,
La noi grădini Semiramide.
Natura mea mereu galantă,
Tu m-ai ucis din prima clipă,
O..., cum erai de ignorantă,
Dar vai, eu sunt oricum risipă!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste de prunci părinții....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNoaptea visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie sărutând o dragă,
Fie ocolind un soare.
El din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri solitare,
Și ferești ce stau deschise,
Eu atras de-a lui mireasmă,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePe nesimțite-am devenit,
Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.
Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.
Eu nu știu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn margini vechi de vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare, ori deșartă,
Ea dăinuie eterna clipă.
Gândirea numai acum nu-i nimeni,
Tenace-i tânăra iubire,
Din necuprinsul unor cremeni,
Ce scapără de înoire.
Să ne...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sânii tăi micuți păstrezi,
Comori nebănuite,
În care îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte.
O..., lasă să-i privesc duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși ascunzi,
O...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe multe ori un gând obscur,
Apare-n lumea vremii straniu,
Dar pitrocit prin larg azur,
Uimind lucește-n pur uraniu.
Din taina minților scăpat,
În pragul tinereții noastre,
Miracole care-au săpat,
Iubirea lumii morții zestre....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând mă gândesc cum mă jucam,
cu mustățile bunicului, cu fusul bunicii,
cum scânceam la ei, și ei râdeau, și se veseleau,
iar mai târziu, când îmi spuneau povești,
mi se păreau niște profeți,
cu ochii blânzi și vioi, cu priviri clare,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De vise deochete,
Din lungi călătorii,
De sori cum au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,
Și Doamne câți o știu,
De când e viața minte,
Mereu spumos s-a scris,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
