Fereastre lumii stau deschise,
Spre veșnic țărmuri rotitoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochii a mirare.
Din sticla lor reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Dezvăluind acum minciuna,
Care-a vrăjit toți pământenii....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeStau dor în prag de vis, vibrând iubirea-n pară,
Cum arămește-n seri, pădurea solitară.
Poiene foșnitoare, din umbre beau lumini,
De te pătrunde-un farmec, ce face să te-nchini.
Minune de icoane în roiuri se ivesc,
Spoind apusul zilei cu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeStau dor în prag de vise, când simt că mă reschimb,
S-admir cum arămește amurgul soare nimb,
Altarul inundat de umbre bând lumini,
Apusul cu splendori, icoane să te-nchini.
Apoi jocul se stinge cu un ecou profund,
Când stele de când...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeChiar de mugurii dau floare,
Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDâra mea încet străbate,
Nor albit albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.
Valuri oricât sunt de valuri,
Legături au în afunduri,
Chiar când leneșe bat maluri,
Nu-s decât furtuni pe gânduri....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDragă mi-i țara cu datini străbune,
Zidită-n istorii de armii române.
Dragi îmi sunt Domnii cu vise-ndrăznețe,
Sfinții ctitorind minuni Voronețe.
Dragă mi-i țara carpaților sfântă,
Ce-n zarea lumii din doină cuvântă,
Dragi îmi sunt...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePlâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVeniți uniți din toate colțurile lumii,
La noi în august că e sărbătoare,
Veniți ca să stârpim durerea vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți să ne vedeți războiul vieții,
Cum trece munți de soare și ape în pânzeturi.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate,
Când văd altare...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și cântă ploaie.
Deochii lumii mele prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.
Redă-mă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePrind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFereastre lumii stau deschise,
Spre veșnicei străbătătoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochi cu ochi de floare.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,
Care-a ispitit toți...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor i-adună ploaie.
Deochii lumii ape prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCâți nu sunt în lume teferi?
Câți nu bat gândirii clare?
Dar nevoia de luceferi,
Din teribilisme sare.
Iar când nu mai pot de bine,
Plini de ifose-n orgolii,
Dau cu ura după tine,
Disperați pozând în dodii.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeE o curgere în toate,
Care prinde să-nfioare,
Cine poate, nu mai poate,
Cei ce pot îți zic nepoate.
E o curgere în lume,
Care piere în renume,
E o zbatere deșartă,
Calea lumii se arată.
E o curgere amară,
Din comun în...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDă-mi olul tău sfântă fecioară,
Să beau nectarul tinereții,
Să mă cunun acuma iară,
Cu toate farmecele vieții.
Dă-mi gândurile ce-mi crescură,
Gândirea mea o catedrală,
Dă-mi sprinteneală-n săritură,
Să zbor în lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri crești Dumnezeirii,
Vise vii ucise vise,
Toate cresc din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul poeziei,...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
