Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor i-adună ploaie.
Deochii lumii ape prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare.
Lăstari de vis sprințari ațin,
Neptunul dunelor deșarte,
Ca floarea unui alt destin,
Sublim, să picure nemoarte.