O curgere!

O curgere!

E o curgere în toate,
Care prinde să-nfioare,
Cine poate, nu mai poate,
Cei ce pot îți zic nepoate.

E o curgere în lume,
Care piere în renume,
E o zbatere deșartă,
Calea lumii se arată.

E o curgere amară,
Din comun în solitară,
O viață care, poate,
Neputând acuma toate.

E o curgere de soare,
Care arde dar nu doare,
E un simț care animă,
Un crâmpei uitat de stimă.

E o curgere de ape,
Străvezie pe pleoape,
De sub care curge sarea,
Lacrimei ca și visarea.