Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și cântă ploaie.
Deochii lumii mele prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare.
Lăstari de vis sprințari ațin,
Neptunul dunelor deșarte,
Ca floarea apelor de crin,
Sublim, să picure nemoarte.