Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii floare,
Fermecat de primăveri,
Când o lungă consolare,
Cată toamna dintre veri.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să răscumpere-o plecare,
Veșnică spre hibernal.