Chiar și-n cântecele mele! (III)
Poezie de Constantin Obadă despre Consolare, Primăvară, Ploaie, Toamnă, Moarte, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Chiar și-n cântecele mele! (III)
Chiar de mugurii dau floare,Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii floare,
Fermecat de primăveri,
Când o lungă consolare,
Cată toamna dintre veri.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să răscumpere-o plecare,
Veșnică spre hibernal.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 02 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre consolare, primăvară, ploaie, toamnă, moarte, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=