Teribil salt! (II)
Poezie de Constantin Obadă despre Mândrie, Chibzuință, Umilință, Strămoși, Dorință, Vinovăție, Vreme, Cugetare, Bunul Simț, Simț
votează acum
adaugă un comentariu
Teribil salt! (II)
Deși mă simt în toate teafăr,Deși bat drumuri gânduri clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de umilință,
Strămoșii cerc în lung de vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
În grai, și-n anateme.
Eu cred că nu-i decât orgoliu,
Teribil salt, fără prăjină,
Dorința care naște doliu,
Sperând iubiri din van să-i vină.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 20 iun 1969
Poezie de Constantin Obadă despre mândrie, chibzuință, umilință, strămoși, dorință, vinovăție, vreme, cugetare, bunul simț, simț.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=