Eterna dedublare! (I)

Eterna dedublare! (I)

Duios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare mai adâncă,
O lume trecătoare.
Pământul are știre,
Dar ține tăinuire,
Când moartea ne răpune,
Abilă de sub soare,
Un semn la cap ne pune,
Dar vai deșertăciune,
Ea nu-i conservatoare.
Când toți în alții se schimbară,
Scot o eternă limbă,
Deci pare că în toate,
Eterna dedublare,
Își are jalonată,
În ritmuri cadențate,
Eterna ei cântare.
Narcoza ei tot schimbă,
Cuvintele pe limbă.