Ca o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.
Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!
Poezie de Constantin Obadă despre limbăDuios, străbun părinte,
Pământul, în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri, din izvoare,
Din valuri sunătoare.
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri.
Ci om, născut din stâncă,
În noi, spre fiecare,
Ești, ca...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăLimba, nu-i decât pădurea,
Ramuri, care mișcă versuri,
Frumusețea, e securea,
Care-i taie din eresuri.
Ritmuri noi, sunt geniale,
Când mustesc, de poezie,
Când deschid o altă cale,
Cu sublim, de măiestrie!
Poezie de Constantin Obadă despre limbăMă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar până-i caut rime-n telc,
Zorind îi primenesc lumina!
Poezie de Constantin Obadă despre limbăTe-am iubit, încă de mică,
Când, cu gulerul scrobit,
Tu-mi păreai, o rândunică,
Eu, un șoim, dar m-ai robit!
Anii, cruzi, fără de milă,
M-au suit, în vârf de munte,
Azi, tu, ești, numai idilă,
Eu, șoiman, în peni cărunte!...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăDe ce..., îmi chinui, biata stripă,
În nopți de basm și de risipă?
De ce..., cu fulgi, mai leg himere,
De dragul cui și-a cui plăcere?
De ce..., din vreme timpurie,
Încerc, sublima armonie,
Când e știut, că din milenii,
Discret,...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăAzi nici în lumi celeste,
Nu se mai poartă fes,
Căci Domnul nostru este,
O umbră de eres!
Nu-i voi boi demența,
Cu patime deșarte,
Ci voi struni ființa,
Credință să-i mai poarte!
De douăzeci de veacuri,
Ni-e strașnicul...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăUn scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăVersurile sunt în limbă,
Ramuri care te îmbie,
Frumusețea care schimbă,
Trai mărunt în poezie!
Orice vers e un miracol,
În cotidiana limbă,
Un luceafăr la un secol,
Haina-i clasică i-o schimbă.
Poezie de Constantin Obadă despre limbăDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăDuios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăPrind a înțelege, simfonia ploii,
Când bate ziduri, când șiroaie-n geamuri,
Simt cum plânge setea în carul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăPrind a înțelege, simfonia ploii,
Când în ziduri bate când striază geamuri,
Prind cum trece setea la carul nevoii,
Ca s-ajute norii care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăRitmuri noi sunt geniale,
Când mustesc de poezie,
Când deschid o altă cale,
Cu sublim de măiestrie.
Limba nu-i decât pădurea,
Ramuri care-mbie versuri,
Frumusețea e securea,
Care-i taie din eresuri.
Versul poate fi miracol,...
Poezie de Constantin Obadă despre limbăMă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar, până s-o rimez cu tâlc,
Zorind, îi primesc lumina.
Sperând, trăiește-te acum,
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Căci în noianul de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi....
Poezie de Constantin Obadă despre limbă
