Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți o stâncă,
O floare mai la soare,
O viață visătoare!
Pământul are știre,
Dar ține tăinuire!
Când moartea ne răpune,
Abil curtenitoare,
Un semn la cap ne pune,
Dar e-o mistificare:
Ea nu-i conservatoare!
Narcoza ei tot schimbă,
Cuvintele pe limbă!
Se pare deci că soarta,
Eternă-n dedublare,
Renaște ca și arta,
Din ritmuri sunătoare,
Eterna ei cântare!