Scriitorul!

Scriitorul!

Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La el va găsi zbucium, frământare, bucurie și frumusețe.
Într-un cuvânt, viața însăși.
Scriitorul trebuie să fie exponentul, epocii sale.
Cu cât va fi mai valoros, și opera lui mai prețuită,
cu cât va desena în sfera sa marile frământări și năzuinți ale epocii în care a trăit.
Nu poți fi mare, dacă prin opera ta nu aparții poporului din care faci parte.
Acei care nu cunosc realitățile vieții nu vor putea reda în operele lor,
decât slabe comentarii asupra vieții, care nu vor avea nici un răsunet în popor.
De o importanță covârșitoare pentru scriitor este limba.
Fără a cunoaște limba și frumusețile ei nu poți fi scriitor.
Personagiile trebuiesc luate din viață și trebuie să vorbească în opere ca atare.
În opera de artă scriitorul trebuie în primul rând, să știe ce vrea.
El trebuie să aibă o mare răpundere, față de opera lui,
pentru că ea se adresează milioanelor de oameni.
Când scriitorul știe ce vrea, cunoaște realitatea
și posedă suficiente mijloace artistice de a se exprima,
este imposibil să nu creeze o operă de mare valoare artistică,
bogată în idei și plină de simțăminte, adânci și umane.