Eterna dedublare! (II)

Eterna dedublare! (II)

Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o stâncă,
O floare mai la soare,
O viață visătoare,
Pământul are știre,
Dar ține tăinuire.
Când moartea ne răpune,
Abilă de sub soare,
Un semn la cap ne pune,
Dar e-o mistificare,
Ea nu-i conservatoare.
Căci ea pe toți îi schimbă,
Fără bătăi de limbă,
Și zi cu zi tot schimbă,
O limbă-n altă limbă.
Se pare deci că soarta,
Eternă-n dedublare,
Renaște și cu arta,
Din ritmuri sunătoare,
Eterna ei cântare!