Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de aripă,
Au tras de dor și l-au închis redută?
De ce nu stați duioase clipe,
Să dați ruinilor un leac,
Speranța unor vagi aripe,
Ne mângâie ca un sărac.
Eu amăgesc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.