Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.
Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.
Eu nu știu cum am devenit,
Din lumea mea un exemplar,
Nu par e drept îmbătrânit,
Dar simt din mine cum dispar!