Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă loc și aer,
Ei în desime se grupau,
Ca fire lungi în caer.
Iar fețe dragi care-a iubit,
Veneau în vagi conture,
Să-nchid-a morții vis subit,
Cu zel de lumi mature.
O lume, care te socoți,
Umană pe pământuri,
Tu ne găsești pe rând, la toți,
O cale spre mormânturi!