Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare, încă mute,
Cum roagă sfintele Madone,
Cum nopți aprinde-n altare stele,
Și zorii lumii sfântul soare.