Apare-n lumea vremii straniu,
Dar pitrocit prin larg azur,
Uimind lucește-n pur uraniu.
Din taina minților scăpat,
În pragul tinereții noastre,
Miracole care-au săpat,
Iubirea lumii morții zestre.
De aceea-n ceasul de acum,
Azurul minții noastre cere,
Să arcuiți sinistrul drum,
În vise bune nu-n putere!