Când mă gândesc!
Poezie de Constantin Obadă despre Bunătate, Povești, Zbor, Cer, Ochi, Lume
votează acum
adaugă un comentariu
Când mă gândesc!
Când mă gândesc cum mă jucam,cu mustățile bunicului, cu fusul bunicii,
cum scânceam la ei, și ei râdeau, și se veseleau,
iar mai târziu, când îmi spuneau povești,
mi se păreau niște profeți,
cu ochii blânzi și vioi, cu priviri clare,
plini de un cer senin în care, zboară și cântă,
toată bunătatea lumii!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Data scrierii: 1970
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, povești, zbor, cer, ochi, lume.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=