Acolo-n eul meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Cu norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere.
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflară-n taină...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLumea, pare veșnic altfel de cum este,
Când în sine, toarce unica-i poveste,
Cine-o înțelege și-i citește taina,
Aibă doar o grijă: să-i preschimbe haina.
Căci în goliciunea de splendori visate,
Poartă cu mândrie, veșnice păcate!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeBătrânul domn a adormit,
În pajiștea visării sale,
Noi nu-l trezim, ci într-un mit,
Îl strălucim cu mii de stele.
Cândva a fost un om de rând,
Cum suntem toți în lume,
Dar toată vremea-i scrisă-n rând,
De mai vorbești anume....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin valea lumii mă desprind,
Un pisc, cu cap de cetățuie,
Și ca în dorul de colind,
Cântarea mea în slavă suie.
Și din rotirea mea roind,
Adâncul zărilor albastre,
La fel cum dorul de colind,
Renasc, cântării vremii noastre.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCine știe taina humii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea lumii,
Flori de dor, și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla fin-a suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine-n patimă de-abise,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFrunza toamnei, ca și toamna,
În declinul ei se pierde,
Ea la cramă umple crama,
Dintr-un suc cindru mai verde.
Să nu credeți că-i bătrână,
Și se stinge îndelung,
Chiar în haina-i de rugină,
Ea gândește verde crâng.
Un Anteu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin cer senin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază uneori voinică,
Ridică lumii vremuri noi.
Din alte ceruri cade bruma,
Luceferilor pe pământ,
Să învioreze huma,
Norocul vieții cu un cânt.
Din alte ceruri mai...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn noi purtăm un soi de ere,
Ce le-mpărțim de mult zâmbind,
Oricum am fi, chiar în cădere,
Noi tot urcăm mereu iubind.
Chiar dacă globul o să steie,
Ne înjghebăm noi un alt soare,
Așa cum ne-am tocmit femeie,
Ce ne multiplică pe...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAscuns miracol, te tot caut,
Prin nebuloase de păreri,
Te chem cu sunete de flaut,
Din lumea ta de nicăieri.
Dar tu din ceruri fără nori,
Nu te arăți decât târziu,
Când viața lumii stă s-apună,
Mereu în scânduri de sicriu!
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeStau poemele nescrise,
Arcuite-n mii de vise,
Ce-așteptați copii minune?
Noi veniți, cu-nțelepciune,
Să mai sprinteniți o vreme,
Cu subtile, noi poeme,
Carul lumii care trece,
Carul lumii care vine!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu știu prea bine c-am să mor,
Și martor mi-i norocul,
Că viul lumii-i trecător,
Sublim e numai jocul.
Din el ades ce readmir,
E sloboda uitare,
Noianul vieții elixir,
E-o boare-n nemișcare.
O biată iarbă dac-aș fi,
M-or...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge faima lumii de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, împătimind curată,
Acum eu caut cuiburi de vis în galaxie,
Să împlinesc speranța cântărilor ce-mbie.
Eu amăgesc cu vise ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea piere,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEterna clipă-ncepe lumea,
Limanul lumii, aceiași clipă,
Deaceia ni se pare vremea,
Delir, pe-o singură aripă.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCând scriu mi-e capul o morișcă,
Ce strânge-n gânduri lumea largă,
Iar din simțirea mea ce mișcă,
Cântul curge ca o bragă.
Când scriu mi-e capu-o recuzită,
Sclipiri de gânduri, bune, rele,
Simțirea de-i cumva dogită,
O pun să sune...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAtâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată.
Eu o ascult cum înfioară,
Eterna sfântă desfătare,
Când cu lumina ei selară,
Aprinde-n suflete alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeE bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
Poezie de Constantin Obadă despre lume
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
