Eu știu!

Eu știu!

Eu știu prea bine c-am să mor,
Și martor mi-i norocul,
Că viul lumii-i trecător,
Sublim e numai jocul.

Din el ades ce readmir,
E sloboda uitare,
Noianul vieții elixir,
E-o boare-n nemișcare.

O biată iarbă dac-aș fi,
M-or tăvăli cu toții,
Și cât de mult m-ar umili,
Cu visul meu nepoții.

Ori dac-aș fi un falnic pom,
Prin sihla-ngândurată,
Eternul tăietor din om,
M-ar mai ucide-odată.

Mulți m-ar fărâma pe rând,
În foc ori pe vreo roată,
Și-n cânt de slavă fluierând,
M-or da prin apă fiartă.