Trec puntea roasă!

Trec puntea roasă!

Trec puntea roasă de suspine,
Din ochii tăi până la mine,
Sub ea vuiesc eterne ape,
Iubiri demult, iubiri de-aproape.

Iubirea noastră pare-o nucă,
Ce sare-n sprinten dor de ducă,
Cum o privesc, revăd în urmă,
Un vis, în neguri cum se curmă.

Dar iat-acum altă iubire,
Trăiește-a patimii simțire,
Sfioasă toarnă-n suflet chinuri,
Și-n ochii sorții dulci seninuri.

Dar lor gândirii cumpătate,
Iubiri când vin nemăsurate,
Să zică, c-am plecat de-o vreme,
În alte țări, cu alte steme!