În declinul ei se pierde,
Ea la cramă umple crama,
Dintr-un suc cindru mai verde.
Să nu credeți că-i bătrână,
Și se stinge îndelung,
Chiar în haina-i de rugină,
Ea gândește verde crâng.
Un Anteu de când e vremea,
Ea se știe pe pământ,
Căci s-a înfrățit cu lumea,
De când lume-i doar un cânt.
Nu de ea să vă-ngrijească,
Cum se scutură pe rând,
Ea mereu o să trăiască,
Noi s-avem grijă de gând!