Când scriu!

Când scriu!

Când scriu mi-e capul o morișcă,
Ce strânge-n gânduri lumea largă,
Iar din simțirea mea ce mișcă,
Cântul curge ca o bragă.

Când scriu mi-e capu-o recuzită,
Sclipiri de gânduri, bune, rele,
Simțirea de-i cumva dogită,
O pun să sune din rastele.

Dar de mă culc seara-n pădure,
Și-aud doinirile cum sună,
Simțirea nu mai po-a să-ndure,
Eterul.