În pajiștea visării sale,
Noi nu-l trezim, ci într-un mit,
Îl strălucim cu mii de stele.
Cândva a fost un om de rând,
Cum suntem toți în lume,
Dar toată vremea-i scrisă-n rând,
De mai vorbești anume.
Deci să slăvim pe cei din noi,
Când lumile slăvesc,
Când dintr-un aspru tărăboi,
Legende povestesc!