Ce le-mpărțim de mult zâmbind,
Oricum am fi, chiar în cădere,
Noi tot urcăm mereu iubind.
Chiar dacă globul o să steie,
Ne înjghebăm noi un alt soare,
Așa cum ne-am tocmit femeie,
Ce ne multiplică pe fiecare!
În noi purtăm un nor de vise,
Cum n-au mai fost pe-aceste locuri,
Am prins adâncuri din abise,
Și noaptea am aprins din lacuri.
Nimic mai tare decât lumea,
Deși atâta de fragilă,
Dar ea e-n sinea ei anume,
O lume-n minte din idilă!