Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!
Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare.
Când liniștea adânc se lasă,
După alaiul cu tristețe,
Duios mă prinde-un dor de casă,
Și uit în drum de bătrânețe.
De câte ori prin cimitire,
Mă poartă pași de-nmormântare,
Răzleț sub pomi sorb elixire,
Și parcă zbor în slăvi și-n soare.