Înfășat în umbre clare,
Fie sărutând o dragă,
Fie ocolind un soare.
El din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri solitare,
Și ferești ce stau deschise,
Eu atras de-a lui mireasmă,
Ca un fluture de-o floare,
Zbor ușor din el fantasmă,
Și dispar ca a visării zare.
Câte vise vin în clipe,
Se topesc în dulci himere,
Lăsând zbateri de aripe,
Existenței efemere!