Mai poți să scrii!

Mai poți să scrii!

De stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile de cânturi,
Cum sună-n graiul viu!
Pădurile din frunze,
Doinesc peste meleaguri,
Nepoții știu de gâze,
Cum trec nițel de praguri,
Oceanele-s știute,
În valuri și-n adâncuri,
Căci toate-s cunoscute,
Pân' la săpun clăbucuri,
Deci dacă tot se știe,
Fără să-nșir pe toate,
Noi cei cu stripa vie,
Mai scriem vre-o carte!
Și mai nou ca orișicare,
Ce în datini literare,
Ci cu alte orizonturi,
Deschizători de franturi.
În lupta de mai bine,
Cu toți și toate-n sine.
O singură enigmă,
Eu cred că mai rămâne,
E omul lumii veșnic,
Ce cată după pâine,
Să scape de-ntuneric,
Cu-n sâmbur de lumină,
A vremilor pricină.