Când cerc o vorbă nouă,
Că vi se pare tot ce spun,
Că v-ar veni și vouă.
De n-or fi ouă cu pricini,
Columbi smungind din ere,
Am fi rămas fără lumini,
În neagra lume a tăcerii.
De-aceia domnilor vă zic,
De noi fie-vă milă,
Căci cei ce-acuză se dezic,
Și lumea-i ține-n silă.